Dulcea vanataoare

Am inceput sa rad.
-Eu?In belele?Ai nimerito!

- Era și greu, am început să râd. Dar eu ce gen îți par?

-Hmmmm......m'am pus pe gandit. Nu prea intri in belele, incerci sa fii mai retrasa si sa nu te observe lumea dar parul ala te scoate in evidenta!Stiu ca n'am nimerit!am inceput sa rad.

- Ciudat, dar ai nimerit. Nu te credeam în strae. Ți se pare atât de strident părul meu?

Am inceput sa rad.
-Nu-mi vine sa cred ca am nimerit si da parul tau se vede de la kilometri departare!E natural?

- Culoare naturală este un roșcat puțin mai deschis, dar mi se pare că acest roșu mă prinde mai bine.
Acestă discuție devenea chiar ciuadată. Nu cred că mai vorbisem cu cineva despre personalitatea mea sau mai ales, despre părul meu.
- Ești de treabă, am șoptit sperând că nu mă va auzi, căci nu mai făcusem un compliment cuiva vreodată

Am inceput sa rad.
-Multam!Vreau si eu culoarea ta de par!Nu'i corect!Eu de ce nu's roscat?

- Păi așa eu n-aș mai fi specială, că nu mulți se nasc roșcați. Odată erau chiar omorâți copiii roșcați.

-What?Erau omorati?Ce oameni doamne.....N'as putea!am zambit. O sa ma vopsesc ca tine intr'o zi!

- Îndrăzneț gând. Cred că îțî va sta bine, dar nu garantez. Părul roșu nu prinde pe oricine.
Am sărit din copac atrizănd grațios pe pământul uscat al parcului.
- Hai la o mică vânătoare, l-am provocat

-Esti sigura?am zambit malefic. Sa stii ca's cam egoist cand vine vorba de mancare!

- Dar nici nu m-am gândit să împart mâncarea, am spus lingându-mi buzele pofticios

Am zambit intr'un colt al gurii.
-Ce bine!Pe unde mergem?

- Ție ce-ți spune instnictul?

Am inchis ochii pentru cateva secunde apoi i'am deschis.
-Centru!

- Bravo! Numai un vampir foarte talentat poate face asaceva, am spus zambind

-Mersi!am zambit apoi am pornit'o prin copaci spre centrul parcului.

Eram chiar în spatele lui urmărindu-i fiecare mișcare. Era destul de agil pentru o persoană care intră în belele, dar tocmai azi n-aveam chef să țopăi în ritm alert în spatele unui bezmetic.
- Ia-o mai încet că nu pot ține pasul cu tine, am mințit eu

Mi'am dat ochii peste cap apoi am incetinit.
-Leneso!

- Nu sunt leneșă, ci doar puțin comodă. Oricum, pun pariu că nu mă iei la viteză.

-Cam da!am zambit. De ce?

- Pentru că, spre deosebire de tine eu nu-mi folosesc puterile non-stop. Știu când să alerg, știu când să citesc gânduri, știu să fac lucrurile la timpul lor. Așa că puterea mea este ținută în frâu foarte mult timp, iar când îi dau drumul explodează făcându-mă să pot întrece pe oricine.

-De ce respecti asa mult regulile?Ele sunt facute pentru a fi incalcate!

- Pentru că de fiecare dată când n-am respectat o regulă ceva rău s-a întâmplat. Oricum, nu există în lumea asta loc fără reguli, că altfel ar fi haos. Până și în Cambodgia există reguli.

-Unde e Cambodgia?am inceput sa rad. Hai ca nu poate fi asa rau cand incalci o regula!