Dulcea vanataoare

- Prada pentru care trebuie să mă agit.

-Is bune si astea!Mie imi place sa fugaresc prada, o musc putin apoi ii dau drumul si o urmaresc, o fac sa creada ca a scapat de mine si deodata apar si chestii deastea imi plac!am zis mandru.

-Cam sadic, dar dragutz. Cred ca e cel mai interesant mod de a te distra.

- Eu mă hrănesc rar, dar când o fac sunt bucuroasă pentru că am distrus pe cineva care avea încredere oarbă în mine, este mult mai plăcut să-i auzi țipând ”Zoya, ce s-a întâmplat cu tine? Lasă-mă”. E ca muzică în urechile mele moarte, am spus eu cu un zîmbet sadic întipărit pe față

Am inceput sa rad.
-Imi place cum gandesti Zoya, stiu la ce te referi!Si mie imi place!M'ai ales cand te apropii de cel care tine la tine cel mai mult si ii vezi privirea plina de frica si confuzie care iti cere sa il lasi in pace si cateodata incep sa planga si te roaga intruna sa nu le faci nimic si apoi tu le sugi incet sangele ca sa moara incet si in chinuri.

-Mie nu-mi prea place sa ucid atunci cand ma hranesc. Mai buna e transformarea uneori. Dar mai bine le sterg memoria in legatura cu acel incident.

În sfârșit cineva îmi dădea dreptate. Toți celor care le povesteam mă credeau sărită și apoi începeau să mă ocolească.... Ciudat, nu?
- Cred că este începutul unei dubioase prietenii, am spus eu chicotind

Am inceput sa rad.
-Una foarte dubioasa!am chicotit.Si Emm!Cum sa nu omori femeie?Te'ai tacanit ce naiba?Pentru ce crezi ca suntem noi vampirii?Sa ne jucam bambilici cu oamenii?

- Eu n-am transformat pe nimeni, și nici nu cred că am s-o fac. Nu cred că vreun muritor este destul de bun pentru a-i oferi sângele meu...

-Pai, chiar daca sunt fragili, cred ca oamenii au si ei dreptul la viata. Si tacanita, sa stii ca nu esti primul care mi-o zice. De multe ori am fost descoperita din cauza naivitatii de care am dat dovada la vanatoare. Asa am ajuns sa ma mut foarte des. Aici am venit sa schimb ceva, dar asta depinde si de ce prada exista in oras.
Eu am transformat, dar pe urma mi-a parut rau si am ucis nou-nascutul.

-Eu am transformat o fata doar ca s'o fac sa sufere apoi am omorato!am inceput sa rad.

- Asta-i puțin cam sadic, dar cine sunt eu să comentez.
Poate că aș transforma pe cineva doar dacă m-aș îndragosti de el, dar sunt slabe șansele.

-Biata fata! zic eu prefacandu-ma suparata. Sa faci un vampir sa sufere?! Asta e nou pentru mine. Poate ar fi cazul sa incerc. spun eu zambind

-Dar era om mai inainte!Apoi i'am dat sangele meu si stii si tu ca suferi cand te transformi si dupa ce a indurat atata suferinta am omorato!am inceput sa rad.

-Eu nu tin minte sa fi suferit prea mult la transformare. Poate din cauza ca mi-am dorit mult acest lucru. Nu stiu.

Mi-am îndesat romanul în geantă și m-am cocoțat în cel mai apropiat copac. Mi-am așezat capul pe o creangă pentru a-mi limpezi mintea și mi-am înfipt din nou unghia în palmă.
- Am vrut să vă ofer puțin spațiu, nu plec nicăieri.

-De ce iti bagi unghiile in palma?am intrebat-o uitandu-ma ciudat la ea.

Spre deosebire de Em, tipul observase gestul meu masochist. Nu știam că este atât de atent.
- Mă calmează, am spus eu sec

-Si de ce esti agitata?Ce am mai facut de data asta?mi'am dat ochii peste cap.
"Doamne iar am facut ceva!Mereu fac ceva!Mereu e vina mea!"am gandit.

- Sunt agitată din naștere. Nu-ți face griji. Și ca să spun drept, este destul de greu pentru mine să-mi fac prieteni noi, așa că mă simt destul de ciudat în preajma voastră, am spus rușinată, ascunzându-mi fața în gulerul paltonului negru

-Mie nu mi se pare ca iti este greu sa iti faci prieteni. Prietenia se naste unde te astepti mai putin. ii zic eu uimita de remarca pe care a facut-o.

-N'ai de ce sa fii agitata!am zambit. Oricum ma bucur ca nu e vina mea din nou!

Am râs.
- Nu-ți fă griji, va fi și vina ta în curând

Am inceput sa rad.
-De ce?Oricum is obisnuit cu asta!Ce am sa fac?

- Nu pot vedea viitorul, dar pari genul care intră în tot felul de belele